La 24 Octombrie 2019, osemintele lui Franco, salvatorul Spaniei şi al Europei Occidentale de sub ameninţarea ocupaţiei comuniste, au fost scoase în mod barbar din Mausoleul Naţional.

Aducem alăturat PROTESTUL PCG trimis Ambasadorului Spaniei la Bucureşti, în 4 Aprilie 2019.

Nu-l alungaţi pe Salvatorul Spaniei şi al Civilizaţiei Europene din Mausoleul Reconcilierii Naţionale !

 Guvernul socialist spaniol vrea să-l scoată din Mausoleul Reconcilierii Naţionale pe ȋnsuşi Autorul Reconcilierii: Francisco FRANCO !

 Excelenţă,

Cu mare indignare aflãm cã unul din marii bãrbaţi de stat europeni este supus meschinãriei vindictelor politice. Împreunã cu W. Churchill, Francisco Franco Bahamonte va rãmâne figura simbolicã a salvãrii civilizaţiei pe solul unde s-a nãscut şi s-a dezvoltat ea de-a lungul veacurilor. Toatã lumea – este suficient sã rãsfoieşti presa europeanã din vremea aceea pentru a te convinge – reacţiona cu groazã la ororile barbariei care au fost de la Jacobini încoace apanajul stângii pretins revoluţionare, care se desfãşurau în Spania rãzboiului civil (1936-1939): şapte mii de preoţi şi călugări au fost ucişi, unsprezece mii de biserici distruse.

Franco a salvat de la exterminarea în masã zeci – poate chiar sute – de mii de spanioli a cãror distrugere era planificatã şi în curs de executare când victoria sa a pus capăt sãlbãticiilor aşa zisului Front Popular.                                                                                     

Noi, cei din Europa de Est ştim bine ce înseamnã “front popular” şi “rãzboi civil” pentru comunişti şi stângişti. Front popular este expresia ce acoperã federarea forţelor antidemocratice care urmãresc desfiinţarea pluralismului real în scopul venirii la putere a unor formaţii comandate de agenţii Moscovei spre instaurarea sistemului partidului unic mascat prin federarea micilor partide vasalizate de comunişti.

Rãzboiul civil promovat de comunişti nu este decât glorificarea  masacrelor de civili a cãror anihilare fizicã este erijatã în exigenţa  luptei de clase. Aşa cum s-a întâmplat pretutindeni unde comuniştii au pus mâna pe putere.

Comunismul, fiind expresia politicã a crimei organizate şi comuniştii nişte rãufãcãtori specializaţi în omucidere, jaf şi fraudã, este evident cã nu pot fi combãtuţi prin mijloacele angelice propuse de democraţii imbecili sau complici. Astãzi, având în vedere revenirea Rusiei la mijloacele de dominaţie şi expansiune descrise de Marx în ajunul Rãzboiului Crimeii, cine nu este un anticomunist riguros şi activ, nu este un democrat credibil!

W. Churchill a înţeles acest lucru în contextul similar din 1937 şi i-a convins pe conservatorii englezi şi pe francezii lui Daladier de necesitatea strategicã a abandonãrii Frontului Popular – mai periculos pentru democraţie decât dictatura lui Franco – şi susţinerea discretã a celui care prezenta garanţii împotriva barbariei bolşevice.          

Am înţeles ceea ce înseamnă fascism pentru comunişti: este eticheta prin care justifică scoaterea din viaţa politică a democraţilor care îndrăznesc să-i înfrunte. Indiferent dacã Franco a fost cu adevãrat fascist sau dacã aceastã calificare nu este decât simplul efect al hegemoniei ideologice a stângii marxiste, el a fost şi rãmâne  – ca şi vecinul sãu portughez – un important salvator al Europei – pe care amândoi au salvat-o de totalitarismele hitlerist şi stalinist, refuzând categoric angajarea ţãrilor lor de o parte sau alta a rãzboiului de care depindea nu doar soarta Europei, ci a civilizaţiei însãşi. 

Indiferent de cecitatea meschinã a celor frustraţi de înfrângerea lor din 1939, Franco rămâne pentru toţi europenii salvatorul Europei continentale.

Excelenţa Voastră, 

Cerem imperios ca Parlamentul Regatului Spaniei să oprească imediat acest act imoral politic, barbar şi contrar intereselor Poporului Spaniol, contrar civilizaţiei Europene.

Cu Bună-Credinţă,  

Bucureşti, 04 Aprilie 2019

Ion VARLAM   – Preşedinte

Liviu PETRINA – Preşedinte Executiv                   

Preasfinţia voastră, stimate părinte Cristian Borz,

iubiţi invitaţi, doamnelor şi domnilor.

A fost un glas al adevărului şi al dreptăţii neamului nostru,

Glasul lui Iuliu Maniu.

El a răsunat între zidurile parlamentului din Budapesta.

A fost un glas al Partidului Naţional Român şi al Partidului Naţional Ţărănesc. A fost cel care la Arad a spus răspicat: ”Românii vor ruperea totală de Ungaria.” A răsunat pe Câmpul lui Horea la 1 Decembrie 1918. În perioada interbelică s-a opus falşilor patrioţi care prin diverse mijloace urmăreau supremaţia economică şi politică în Ardeal. S-a opus dictaturii lui Carol. Şi a fost pincipalul glas de luptă anti comunistă. A fost înnăbuşit între zidurile temniţei şi aruncat într-o groapă comună pe Câmpia Sighetului.

Duşmanii lui au crezut că a fost stins. Dar nu!

Astăzi, aici, în această  zi de sărbătoare, el se cere mărturisit.

În numele familiei lui de sânge, al familiei lui spirituale şi

al celei politice, îndrăznesc să mă fac purtătorul de cuvânt al

mesajului pe care ni-l adresează acum Iuliu Maniu.

Preasfinţia voastră, 

Iubite părinte Cristian Borz, 

Iubiţii mei bădăcineni,

Fraţilor.

Mulţumesc lui Dumnezeu că, în această îngrozitoare încercare prin care a trecut şi trece neamul meu, printr-un dar special s-au păstrat în inimile unor miloane de români rezistenţa şi tăria de a nu îngenunchea în faţa trădării, terorii, minciunii şi crimei. 

Prin acest dar a fost menţinută în inima multor români dragostea de neam şi disponibilitatea de jertfă. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că ne-a păstrat în inimi convingerea că jertfa noastră nu a fost zadarnică şi este înscrisă în dreptatea Lui.

Mulţumesc părintelui Cristian Borz şi tuturor celor care au contribuit la această lucrare de restaurare a casei noastre de la Bădăcin  şi pentru extraordinarul efort depus în acest scop. S-a oprit distrugerea unei case care este atât de mult legată de inima mea şi a familiei mele. Şi voi accentua un lucru. Nu este vorba  numai de refacerea unor ziduri, ci şi de ştergerea unei nedreptăţi făcută mie şi sutelor de mii de români condamnaţi de comunişti la înaltă trădare.

Doresc să fac o mărturisire de conştiinţă. Am fost pe nedrept condamnat închis şi ucis în închisoare. Cei care au făcut-o sunt trădători de neam. Nu voi şterge aceste fapte care se vor înscrie ca unele dintre cele mai negre pagini ale istoriei. Dar crucea lui Cristos îmi cere să-i iert, pentru că ura şi răzbunarea nu se vor ridica niciodată la cer.

Iubiţi bădăcineni.

Aţi fost uniţi într-o puternică credinţă şi dragoste în biserica voastră în jurul preotului paroh Simion Man. Nu vă lăsaţi dezbinaţi. Nu uitaţi că singura unire şi solidaritate este cea a adevărului, dreptăţii şi iubirii.

Iubiţi fraţi.

Nori grei se adună de ani de zile peste cerul ţării mele. Pericole mari ameninţă instituţiile de bază, familia şi comunităţile săteşti. Disperarea bate la uşa multor români care sunt obligaţi să plece în alte ţări căutând un trai decent.

Eu vă spun. Nu descurajaţi! Aveţi încredere în puterea, în mila şi în dragostea lui Dumnezeu. Nu capitulaţi! Credeţi şi luptaţi. Cristos a spus.” Îndrăzniţi, eu am biruit lumea.” Şi aceasta este cu siguranţă şi biruinţa neamului nostru.

Doresc să vă adresez două cereri.

Prima este cuprinsă în testamentul meu.

Atunci când va fi posibil să se organizeze în această casă şi grădină aşezăminte cultural educative pentru tineri.

A doua cerere este să căutaţi osemintele mele pe câmpia Sighetului şi să mă aduceţi aici la Bădăcin alături de părinţii şi familia mea.

Acum (în final) mă alătur versurilor scrise în temniţele comuniste:

“Zdrobit eu cad sub lemnul crucii jos

Dar îl aud plângând şi pe Cristos.

Din lacrima pe ţarina oprită.

Am înţeles că jertfa e primită”.

Notă:

Domnul Dr. Ioan Boilă este

Membru în Consiliul de Onoare al
Partidului Corectei Guvernări.

Revista Literatura şi Arta de la Chişinău a anunţat (Joi, 24.X.2019) că PCG sprijină candidatura Domnului Klaus Iohannis la alegerile din Noiembrie 2019.

  PCG consideră că, în noul Mandat, se vor realiza paşi importanţi pentru Reunirea Basarabiei cu România.

Biroul de Presă PCG

Parlamentul European a adoptat Rezoluţia B9-0100/2019 privind Importanţa păstrării Memoriei pentru viitorul Europei.

Din România, au semnat: Traian Băsescu, Ramona Strugariu şi Vlad-Marius Botoş.

          Câteva extrase:

          −S-au împlinit 80 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov dintre comunism şi nazism, care a dus la „izbucnirea Războiului al Doilea Mondial;… invadarea Poloniei…; atacarea Finlandei; ocuparea şi anexarea, în Iunie 1940, a unor părţi din teritoriul României, teritorii ce nu au fost încă returnate; la anexarea republicilor independente Lituania, Letonia şi Estonia.”

          −În timp ce crimele naziste au fost pedepsite prin procesul de la Nürnberg „astăzi este încă urgent necesar să se trezească cunoaşterea, să se evalueze moralmente şi să se ancheteze legal crimele stalinismului şi ale altor dictaturi.”

          −Este evocată demonstraţia celor două milioane de oameni din Ţările Baltice care au format –la 23 August 1989– un lanţ între Vilnius, Tallinn şi Riga.

          −Deşi Sovietul suprem al URSS a condamnat, la 24 Decembrie 1989, Pactul, astăzi Autorităţile Ruse nu mai recunosc, resping orice responsabilitate a Rusiei.

          −Sunt condamnate regimurile nazist şi comunist, se exprimă respect pentru victime.

          −Se face apel pentru a se marca ziua de 23 August ca Zi Europeană a Amintirii pentru Victimele Regimurilor Totalitare.

          −Se atrage atenţia că Rusia rămâne cea mai mare victimă a comunismului, dar că evoluţia sa spre democraţie este împiedecată atâta timp cât guvernul, elita politică şi propaganda albesc crimele comuniste şi glorifică Regimul comunist.

          −Exprimă îngrijorarea faţă de faptul că actuala Conducere a Rusiei distorsionează faptele istorice, albeşte crimele comuniste, într-un război informatic împotriva Europei; Parlamentul cere Comisiei Europene să contracareze aceste acţiuni negative.

Cu o perseverență rar întâlnită, periodic se încearcă macularea memoriei marelui om politic Iuliu Maniu.

În anii 1990, activiști ai FSN voiseră să răstălmăcească pactul de neagresiune cu Mișcarea legionară, din noiembrie 1937, și să-i atribuie Președintelui PNȚ opțiuni politice pe care nu le avusese vreodată. Acest fapt rezultă între altele din împrejurarea că parte a acelei înțelegeri a fost nu doar PNȚ, ci și – în considerarea aceluiași context politic aproape dramatic – Partidul Naţional-Liberal (Gheorghe Brătianu), Partidul Naţional-Agrar (Argetoianu), Partidul Social-Democrat (Jumanca), Partidul Evreiesc (dr Filderman) şi Partidul Ţărănesc Maghiar.

În anii din urmă, tentative de discreditare a lui Maniu au venit mai ales din partea lui Alex Mihai Stoenescu, un personaj de formație inginerească (fost colaborator plătit al Securității) dar cu pretenții rizibile de istoric (care în mediile avizate nu stârnesc decât zâmbete, producând însă destulă confuzie în rest). Pretinsul istoric, preluat în ultimul timp de câteva publicații cu o largă difuzare, a insistat să-l prezinte pe Iuliu Maniu drept agent britanic împotriva intereselor țării sale.

Cu privire la fapte, Stoenescu și suporterii lui nu au adus practic nimic nou la cele cunoscute anterior actelor lor propagandistice. După Decembrie 1989, Corneliu Coposu, unul dintre cei mai apropiați ai lui Iuliu Maniu, a vorbit public despre legăturile pe care acesta le-a avut cu britanicii, exclusiv cu scopul – și cu speranța – că țara sa va avea în marea putere occidentală un aliat împotriva marilor primejdii din acei ani. De altfel, în epocă nu era pentru nimeni un secret sau vreun motiv de dezacord că destui dintre marii oameni politici – cu același scop și cu aceeași speranță – manifestau simpatii și aveau legături cu unele sau altele dintre marile puteri democrate.

În relațiile sale cu britanicii, Iuliu Maniu a dovedit o maximă bună-credință, convins fiind că de aceasta poate să depindă sprijinul Marii Britanii pentru țara sa. Că lucrul acesta nu s-a întâmplat decât în mică măsură nu constituie o culpă a omului politic român. Sub acest aspect, sunt grăitoare chiar și numai aceste câteva fraze dintr-un interviu pe care reputatului istoric britanic Dennis Deletant, profesor la Georgetown University, l-a dat presei din Ţară în contextul campaniei împotriva lui Maniu: “Ceea ce englezii  n-au făcut este că n-au spus clar oamenilor ca Maniu că, de fapt, anglo-americanii se retrag din Europa de est. Puteau să spună asta. Nu l-au anunțat pe Maniu despre trocul din octombrie ’44. De aceea spun că elementele politice pro-democratice, pro-occidentale au fost sacrificate de către anglo-americani.”

De altfel, sub  aspectul acestei discuții, afirmațiile profesorului britanic concordă și cu mărturiile din urmă cu puțini ani ale Regelui Mihai, din care cităm: „Pregătirile pentru 23 august începuseră de la sfârşitul lui 1942. Atât eu, cât şi partidele trimiseserăm emisari la discuţiile cu aliaţii de la Ankara şi Cairo, spunându-le: «avem nevoie de ajutor, vrem să ieșim din alianţa cu Hitler, dar nu o putem face singuri». Pentru ca mult mai târziu să înţeleg că toate apelurile de ajutor pe care le trimiteam americanilor şi englezilor ei le transmiteau şi ruşilor, ceea ce nu era foarte, cum să mă exprim… mă abţin să comentez. Iar pentru că, după Stalingrad, anglo-americanii au insistat să îi cooptăm şi pe comunişti în grupul nostru de la 23 August, am făcut-o“…

Valerian STAN – Octombrie 2019

Procurorul General al SUA, Domnul William BARR, a ţinut, în 11 Octombrie 2019, o conferinţă importantă la o  facultate de drept americană.

  Omul numărul Unu al Justiţiei „a deplâns creşterea secularismului şi a jurat să facă tot ceea ce ţine de dânsul spre a asigura libertatea religioasă pentru americani.”

            Apoi:

            − În Sec. XX, societatea liberă din SUA s-a opus totalitarismului, a învins fascismul şi comunismul. În Sec. XXI, americanii se confruntă cu o altă problemă: pot cetăţenii unei societăţi libere să menţină disciplina morală şi virtutea necesară pentru supravieţuirea instituţiilor libere ?

            − Secularismul modern respinge ideea de moralitate ca fiind ceva superstiţie din altă lume, împusă de clerici morocănoşi. Dar, în fapt, standardele Iudeo-Creştine sunt regulile cele esenţiale pentru o comportare umană.

            − Atacul din ultimii 50 de ani a erodat Religia ca o forţă – ghid pentru societate, a încercat să o alunge din spaţiul public.

Rezultatul ?: dezintegrarea Familiei, creşterea violenţei, depresia şi drogurile.

Seculariştii îşi spun „progresişti”; dar unde e Progresul?

            Cât voi fi Procuror General –a spus marele jurist– Departamentul de Justiţie se va lupta pentru apărarea celei mai dragi dintre libertăţile noastre americane: libertatea de a trăi în concordanţă cu Credinţa noastră.

                                                                            Pt. conf. Liviu PETRINA