O încercare de Rusificare  blocată la Chișinău

O încercare de Rusificare blocată la Chișinău

Din anul 1774, când rușii au ajuns să aibă graniță recunoscută internațional cu Țara Românească Moldova, ocupanții din Est au urmărit sistematic schimbarea demografiei Spațiului Românesc prin trei căi:

  1. Rusificarea românilor (închiderea bisericilor, școli rusești, interzicerea limbii române, funcționari ruși etc.),
  2. Colonizarea cu străini (ruși sau neruși),
  3. Dislocarea unor familii de boieri și cu acoliții lor spre spațiile din interiorul Imperiului Țarist.

          Rusificarea după răpirea Basarabiei la 1812 s-a făcut mai ales prin Biserică: ierarhi ruși, preoți ruși (sau căsătoriți cu preotese ruse), preoții români fiind trimiși în vechile spații rusești, arderea cărților în limba română, închiderea bisericilor românești (la 1882 din 1025 de biserici mai rămăseseră cu limba română doar 417, iar 608 slujeau în limba rusă !)

          Pe această direcție nenorocită a opresării aproapelui, în 16 Decembrie 2020, la o lună și o zi după ce renegatul Igor Dodon a fost eliminat din funcție printr-un vot masiv, rușii au determinat –prin interpușii lor trădători– votarea în Parlament a unei legi ce urmărea să cațere rusa –sub denumirea de „limbă-de-comunicare”, la nivelul limbii române, limba de stat.

(Când rusul spune „egal sau frățește”, fii sigur că aceasta înseamnă să ia el partea leului. Îl lași în casă, ți se urcă pe masă.)

          Trei deputați –Octavian ȚÂCU, Dinu PLÂNGĂU și Maria CIOBANU– au cerut imediat Curții Constituționale să constate că Legea a încălcat Constituția, fiind votată prin încălcarea regulamentului parlamentar, a Declarației de Independență și a unei Hotărâri a Curții Constituționale, și prin nesocotirea unor avize negative esențiale. Curtea a solicitat opiniile Parlamentului, Președinției, Guvernului, Agenției Relații Interetnice, Avocatului Poporului și Institutului de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice.

          După cum se știe, când Basarabia (administrată ca „R. Moldova”) a devenit Independentă față de Uniunea Sovietică, în August 1991, și a pornit pe calea re-unirii cu patria-mamă România, Declarația de Independență a statuat că limba română cu grafie latină este limba de stat.

          Prin mașinațiuni rusești și trădări băștinașe, în Constituția din 1994 s-a înlocuit expresia clară din Declarația de Independență: „limba română cu grafie latine”, cu sintagma colonialistă „limba moldovenească cu grafie latină”.

          Lumea științifică și cetățenii conștienți au protestat, au apărat Limba Română. Cum Declarația de Independență este actul-fondator al administrației Basarabiei sub numele de „R. Moldova”, aceasta, Declarația, prevalează asupra oricărei prevederi, din Constituție, din orice Lege, la 5 Decembrie 2013, Curtea Constituțională înlocuiește, practic, expresia din Constituție cu cea din Declarația de Independență: limba română cu grafie latină este limba oficială, de stat.

          În aceste împrejurări, la 21 Ianuarie 2021, Curtea Constituțională, prin Hotărârea Nr. 4/ 2020, a anulat legea lui Dodon din 16 Decembrie 2020.

Extrase din aprecierea Curții:

  1. „Potrivit articolului 13 alin. (1) din Constituție, în interpretarea Hotărârii Curții Constituționale nr. 36 din 5 decembrie 2013, limba de stat a Republicii Moldova este limba română. Consacrarea constituțională a limbii române ca limbă de stat îi conferă acesteia caracterul de limbă oficială a statului. Cel de-al doilea alineat al aceluiași articol prevede că statul recunoaște și pretejează dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la funcționarea limbii ruse și a altor limbi vorbite pe teritoriul țării. Menționarea limbii ruse are, în acest text constituțional, un caracter exemplificativ și nu îi conferă limbii ruse, în Republica Moldova, un statut deosebit de cel al altor limbi vorbite pe teritoriul țării (ucraineană, găgăuză, bulgară, romani etc.)”
  • „Datele statistice pe care Curtea le va utiliza în scopul soluționării prezentei cauze vor fi cele referitoare la structura populației după limba maternă și cele referitoare la structura populației după limba maternă în profil teritorial, colectate la Recensământul din 2014. Curtea va utiliza aceste statistici, nu statisticile referitoare la limba vorbită de obicei, pentru că-și va raporta analiza la drepturile persoanelor aparținând minorităților etnice. Curtea reține că obligația impusă statului… prin Constituție de a recunoaște și de a proteja dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la funcționarea altor limbi vorbite pe teritoriul țării are în vedere limbile materne ale cetățenilor ei, nu limbile vorbite de obicei de cetățeni.”
  • „Potrivit datelor privind structura populației după limba maternă obținute la Recensământul din 2014, dintr-un total al populației de 2.804.801 de cătățeni, în datele procentuale, limba maternă a cel puțin 77,86 % din cetățenii Republicii Moldova este limba română. Limba rusă este limba maternă a cel puțin 9,39 % din cetățenii Republicii Moldova, limba găgăuză este limba maternă a cel puțin 4,08% din cetățeni, limba ucraineană este limba maternă a cel puțin 3,82% din cetățeni, iar limba bulgară este limba maternă a cel puțin 1,48% din cetățeni.”
  • „Scopul urmărit prin Constituție se explică prin necesitatea de a garanta identitatea și unitatea poporului Republicii Moldova. Limba de stat este considerată, sub acest aspect, ca având o valoare constituțională, de simbol al unității poporului, fiind parte integrantă a identității constituționale a Republicii Moldova.”
  • Fiecare cetățean care locuiește pe teritoriul țării și tinde să se integreze în societate, să participe eficient la procesele democratice ale statului și să beneficieze de oportunitățile pe care le acordă statul Republica Moldova are nevoie de cunoașterea limbii de stat.”
  • „Curtea reține că interesul protecției și al promovării limbii de stat trebuie pus în balanță cu interesul recunoașterii și protejării drepturilor lingvistice ale cetățenilor care aparțin minorităților etnice.
  • Legea anulată conferea „limbii ruse un statut privilegiat în raport cu alte limbi ale minorităților etnice în Republica Moldova, statut care nu decurge din Constituție.
  • „În Preambulul Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare din 5 noiembrie 1992, … se sublinează… că protecția și încurajarea limbilor regionale sau minoritare nu trebuie să se facă în detrimentul limbilor oficiale și al necesității de a le însuși.”
  • Constituția recunoaște doar o singură limbă de stat și nu conține sintagma „limbă de comunicare interetnică”. Statutul constituțional al limbii de stat tocmai implică funcția limbii de stat de a fi limba de comunicare între toți cetățenii Republicii Moldova, indiferent de originea lor etnică.”

          După o amplă analiză, pe parcursul a 24 de pagini, Curtea Constituțională de la Chișinău a oprit legal cea mai recentă tentativă de rusificare.

          Sperăm că această poftă de rusificare se va opri, că limba română va fi respectată.

          Sperăm, totodată, că și în plan religios, Rusia va renunța la cotropirea Basarabiei, pe care o face acum prin menținerea unei Mitropolii subordonate, prin împiedecarea funcționării plenare a Mitropoliei Basarabiei ce ține de

Patriarhia de la București.

Noi declarăm solemn, precum Iuliu Maniu în 1918: Noi nu vrem să devenim din asupriți, asupritori.

Atunci când vom re-aduce acasă Basarabia, noi vom da tuturor națiilor drepturi depline !    

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *