Preasfinţia voastră, stimate părinte Cristian
Borz,
iubiţi invitaţi, doamnelor şi domnilor.
A fost un glas al
adevărului şi al dreptăţii neamului nostru,
Glasul lui Iuliu Maniu.
El a răsunat între
zidurile parlamentului din Budapesta.
A fost un glas al
Partidului Naţional Român şi al Partidului Naţional Ţărănesc. A fost cel care
la Arad a spus răspicat: ”Românii vor ruperea totală de Ungaria.” A răsunat pe
Câmpul lui Horea la 1 Decembrie 1918. În perioada interbelică s-a opus
falşilor patrioţi care prin diverse mijloace urmăreau supremaţia economică şi
politică în Ardeal. S-a opus dictaturii
lui Carol. Şi a fost pincipalul glas de luptă anti comunistă. A fost înnăbuşit între
zidurile temniţei şi aruncat într-o groapă comună pe Câmpia Sighetului.
Duşmanii lui au
crezut că a fost stins. Dar nu!
Astăzi, aici, în
această zi de sărbătoare, el se cere mărturisit.
În numele
familiei lui de sânge, al familiei lui spirituale şi
al celei
politice, îndrăznesc să mă fac purtătorul de cuvânt al
mesajului pe care ni-l adresează acum Iuliu Maniu.
Preasfinţia voastră,
Iubite părinte Cristian Borz,
Iubiţii mei bădăcineni,
Fraţilor.
Mulţumesc lui
Dumnezeu că, în această îngrozitoare încercare prin care a trecut şi trece
neamul meu, printr-un dar special s-au păstrat în inimile unor miloane de români
rezistenţa şi tăria de a nu îngenunchea în faţa trădării, terorii, minciunii şi
crimei.
Prin acest dar a
fost menţinută în inima multor români dragostea de neam şi disponibilitatea de
jertfă. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că ne-a păstrat în inimi convingerea că
jertfa noastră nu a fost zadarnică şi este înscrisă în dreptatea Lui.
Mulţumesc părintelui
Cristian Borz şi tuturor celor care au contribuit la această lucrare de
restaurare a casei noastre de la Bădăcin
şi pentru extraordinarul efort depus în acest scop. S-a oprit
distrugerea unei case care este atât de mult legată de inima mea şi a familiei
mele. Şi voi accentua un lucru. Nu este vorba
numai de refacerea unor ziduri, ci şi de ştergerea unei nedreptăţi făcută
mie şi sutelor de mii de români condamnaţi de comunişti la înaltă trădare.
Doresc să fac o mărturisire
de conştiinţă. Am fost pe nedrept condamnat închis şi ucis în închisoare. Cei
care au făcut-o sunt trădători de neam. Nu voi şterge aceste fapte care se vor înscrie
ca unele dintre cele mai negre pagini ale istoriei. Dar crucea lui Cristos îmi
cere să-i iert, pentru că ura şi răzbunarea nu se vor ridica niciodată la cer.
Iubiţi bădăcineni.
Aţi fost uniţi într-o puternică credinţă şi dragoste în
biserica voastră în jurul preotului paroh Simion Man. Nu vă lăsaţi dezbinaţi. Nu uitaţi că singura unire
şi solidaritate este cea a adevărului, dreptăţii şi iubirii.
Iubiţi fraţi.
Nori grei se adună
de ani de zile peste cerul ţării mele. Pericole mari ameninţă instituţiile de
bază, familia şi comunităţile săteşti. Disperarea bate la uşa multor români
care sunt obligaţi să plece în alte ţări căutând un trai decent.
Eu vă spun. Nu
descurajaţi! Aveţi încredere în puterea, în mila şi în dragostea lui Dumnezeu.
Nu capitulaţi! Credeţi şi luptaţi. Cristos a spus.” Îndrăzniţi, eu am biruit
lumea.” Şi aceasta este cu siguranţă şi biruinţa neamului nostru.
Doresc să vă
adresez două cereri.
Prima este
cuprinsă în testamentul meu.
Atunci când va fi
posibil să se organizeze în această casă şi grădină aşezăminte cultural
educative pentru tineri.
A doua cerere
este să căutaţi osemintele mele pe câmpia Sighetului şi să mă aduceţi aici la Bădăcin
alături de părinţii şi familia mea.
Acum (în final) mă alătur versurilor scrise în temniţele
comuniste:
“Zdrobit eu cad sub lemnul crucii jos
Dar îl aud plângând şi pe Cristos.
Din lacrima pe ţarina
oprită.
Am înţeles că jertfa e
primită”.
Notă:
Domnul Dr. Ioan
Boilă este
Membru în Consiliul de Onoare al
Partidului Corectei Guvernări.
PCG 
Comentarii recente