Pe timpul copilăriei, adolescenței și apoi începutului maturității biologice, pe care le-am parcurs până în 1990, luna mai a fiecărui an era animată în România regimului Ceaușescu de trei sărbătoriri: 8 mai – fondarea Partidului Comunist din România; 9 mai – proclamarea independenței Principatelor Unite și, tot mai umbrită în peisajul ideologic din România ultimilor ani comuniști, Ziua Victoriei asupra nazismului. De altfel, tocmai pentru celebrarea acelui trimf în zona sovietizată a Europei central-estice s-a organizat din 1948 o Cursă a Păcii, ciclistă (destinată să rivalizeze cu Turul Franței), care între 1952-1989 avea un traseu între Praga-Varșovia-Berlin.

Revista Literatura și Arta, de la Chișinău publică următorul Cuplet/ fabulă (după Ioan Buda).

Basarabia mai este încă administrată sub numele de „R. Moldova”. Iar un „președinte” al acestei entități, Dodon lipsit de bunăcuviință, îndrăznește să falsifice, în văzul lumii, sacra Proclamație de Independență față de URSS din 27 August 1991.

VICE PREȘEDINTELE AMERICII,

          • Domnul Michael PENCE, este primul lider american de acest nivel care a vizitat zilele acestea un Centru pentru apărarea vieții.

O veche legendă culeasă din Carpați mărturisește că pe timpul când toate popoarele de pe Pământ vorbeau aceeași limbă și nu erau despărțite între ele prin hotare, Dumnezeu s-a gândit să dea fiecărei seminții câte o țară. Trâmbițașii Cerului au dus vestea de la neam la neam și iată că din toate colțurile lumii au prins a veni spre Porțile Luminii câte un reprezentant care urma să afle ce pământuri vor avea ai săi în stăpânire.

Singura cale a Republicii Moldova de a fi parte a UE  este Unirea cu Patria-Mamă – România. Altă cale nu există !

Basarabenii, sătui de literele rusești, au scos, practic, din alfabetul limbii române litera K; poate că au dreptate, nu ne este de ajuns un C ?  2 cg. = Două chilograme…

Cu 30 de ani în urmă, ţara era în clocot. Se despărţea binele de rău. A învins răul, ca de atâtea ori în istorie, de data asta prin mâna lui Iliescu şi a oamenilor lui. Nimic nu era decis pe atunci, deci orice cale era posibilă. 

_________ Poeme alese __________

SCRISOARE DIN BASARABIA

Cu vorba-mi strâmbă şi pripită

Eu ştiu că te-am rănit spunând

Că mi-ai luat şi grai şi pită

Şi-ai năvălit pe-al meu pământ.

În vremea putredă şi goală

Pe mine, frate, cum să-ţi spun,

Pe mine m-au minţit la şcoală

Că-mi eşti duşman, nu frate bun.

Din Basarabia vă scriu,

Dulci fraţi de dincolo de Prut.

Vă scriu cum pot şi prea târziu,

Mi-e dor de voi şi vă sărut.

Credeam ca un noroc e plaga,

Un bine graiul cel sluţit.

Citesc azi pe Arghezi, Blaga –

Ce tare, Doamne-am fost minţit !

Cu pocăinţă nesfârşită

Mă rog iubitului Isus

Să-mi ierte vorba rătăcită

Ce despre tine, frate, am spus.

Din Basarabia vă scriu,

Dulci fraţi de dincolo de Prut.

Vă scriu cum pot şi prea târziu,

Mi-e dor de voi şi vă sărut.

Aflând că frate-mi eşti, odată

Scăpai o lacrimă-n priviri

Ce-a fost pe loc şi arestată

Şi dusă-n ocnă la Sibiri.

Acolo-n friguroasa zare.

Din drobul mut al lacrimii

Ocnaşii scot şi astăzi sare

Şi nu mai dau de fundul ei.

Din Basarabia vă scriu,

Dulci fraţi de dincolo de Prut.

Vă scriu cum pot şi prea târziu,

Mi-e dor de voi şi vă sărut.

Grigore VIERU

Pentru Rubrica:

Admirând Flori-din-Grădina-Altora                                

1 Decembrie 2019

Sărbătorind 12 ani de la prezenţa Patriarhului Daniel în fruntea B.O.R., Teodor Baconschi identifică bine una din problemele centrale ale ortodoxiei Româneşti: ”… avem interesul naţional de a ne ancora în civilizaţia euro-americană, păstrând totodată ethosul răsăritean pe care l-am moştenit.” ………..

……………………………………………………………….

„ … ne confruntăm şi cu ispita de a nu confunda fidelitatea faţă  de crezul nostru cu demonizarea Occidentului, în numele doctrinei eurasianiste (subl. T. B.), oficios promovată în aria slavă. În vreme ce creştinii occidentali sunt critici doar cu excesele secularismului şi cu ideologia progresismului radical, noi avem de stopat şi derivele culturale care ne-ar slăbi ancorarea în UE şi NATO (pentru care vârfurile generaţiei postcomuniste s-au luptat cu succes). Altfel spus, trebuie să apărăm specificul unui creştinism răsăritean compatabil cu democraţiile euro-americane, fără să alunecăm într-un revizionism postsovietic, instrumentalizat sub o faţadă pravoslavnică (subl. L. P.).

        Socotesc că atât prin formaţia sa intelectuală, cât şi prin viziunea unui patriotism judicios, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel rămâne omul potrivit în această complicată echilibristică regională.”

(Din Ziarul Lumina, 29.09.2019, p. 2.)

Pentru conf. Liviu Petrina